Concluzia neașteptată a unui cercetător care a analizat 1.400 de scrisori semnate de Mozart, Beethoven și Liszt

Lumea artistică universală pare să fie formată mai ales din oameni ale căror stări mentale mai „întunecate” le-au alimentat genialitatea, aducându-le, însă, și un sfârșit timpuriu – precum Vincent van Gogh, Anne Sexton, Mark Rothko, Ernest Hemingway sau Virginia Woolf. Unii dintre cercetători au arătat, de-a lungul timpului, că figurile marcante ale științei și artei au o tendință către depresie, însă cercetările nu au putut dovedi o legătură directă între tristețe și multe dintre realizările remarcabile din istoria artei. Acum, însă, un nou studiu al unui economist de la University of Southern Denmark pare să fi reușit să demonstreze această conexiune.

Karol Jan Borowiecki a analizat starea emoțională a trei dintre cei mai influenți compozitori occidentali, pe durata întregii lor vieți. Folosind programe speciale analiza de conținut, cu ajutorul cărora a scanat textele pentru a detecta emoții pozitive și emoții negative, precum bucurie, dragoste, mâhnire și durere, conducătorul studiului a selectat un corpus de 1.400 de scrisori trimise de Amadeus Mozart, de Ludwig van Beethoven și de Franz Liszt către prietenii, colegii și femeile de care ei au fost îndrăgostiți. Apoi, acesta a comparat datele cu lucrările pe care le-au compus într-o anumită perioadă de timp, raportându-se mai ales la cele mai cunoscute și mai originale scrieri.

Ceea ce a descoperit pare să susțină ideile larg răspândite în cultura populară: există o conexiune între perioade caracterizate de emoții negative, mai ales tristețe, și sclipirea artistică „de geniu”. Cei trei compozitori pe care Borowiecki i-a studiat au trăit cam în aceași perioadă și în aceeași regiune a Europei, cu toții având vieți agitate, uneori tragice, uneori fericite până la jubilație.

Mozart a fost elogiat încă de când era mic, fiind catalogat drept un copil-minune, dar a ajuns la depresie după ce i-a fost interzis să o ia de soție pe fata pe care o iubea, dar și după ce și-a pierdut mama în mod neașteptat. La rândul său, Liszt a devenit, la o vârstă fragedă, singurul om care aduce bani pentru familia lui: nici el nu s-a putut căsători cu femeia de care a fost îndrăgostit nebunește și a trăit și drama de a-și vedea copiii morți.

După o perioadă de sărăcie acută, la vârsta de 30 de ani, Beethoven a descoperit că e pe cale să surzească, fiind distrus emoțional atunci când, spre sfârșitul vieții, un nepot pe care îl avea în grijă a încercat să se sinucidă. Traducătorul scrisorilor lui Beethoven au stabilit că acesta fluctua din punct de vedere emoțional între „explozii de duritate și supunere totală, în timp ce încerca să-și pună în ordine gândurile de zi cu zi”.

Figura 1: Emoțiile negative și pozitive ale lui Mozart

Figura 2: Emoțiile negative și pozitive ale lui Beethoven

Figura 3: Emoțiile negative și pozitive ale lui Liszt

Analiza lui Borowiecki a arătat că pentru acești trei compozitori cauzele stărilor de tristețe sau de fericire au fost aceleași ca pentru oricare alt individ. Scrisorile lor reflectau stări emoționale exuberante atunci când aveau un loc de muncă stabil și motivant, relații personale solide și sănătate de fier. De cealaltă parte, emoțiile negative apăreau atunci când traversau perioade dificile din punct de vedere financiar, atunci când se îmbolnăveau și, mai ales, când o persoană apropiată deceda.

Studiul sugerează nu doar că emoțiile negative sunt corelate cu indicele creativității, ci și că, de fapt, acestea au un efect cauzal asupra lor. Folosind econometria, acesta a calculat că o creștere de 9,3% a emoțiilor negative determină o evoluție de 6,3% în ceea ce privește lucrările scrise pe o durată de un an. Pentru a genera o lucrare importantă în integralitatea sa într-un interval de 12 luni, artistul ar fi trebuit „să fie mai trist” cu 37%.

„Creativitatea, măsurată prin numărul compozițiilor importante, este într-un raport de cauzalitate cu stările de spirit negative, mai ales cu tristețea, scrie autorul cercetării. În plus, analiza a revelat și alte descoperiri interesante. De pildă, compozitorii au trimis mai multe scrisori în perioade în care resimțeau emoții negative – mai ales atunci când erau nervoși -, dar mai puține atunci când erau fericiți. Datele au arătat și că un statut stabil, permanent, fără mari modificări de sentimente, căsătoria sau coabitarea pe termen lung sunt și ele corelate cu o productivitate mai scăzută și cu mai puțină creativitate. Pe scurt, se pare că artiștii își găsesc inspirația de lungă durată mai ales în cele mai dificile dintre momente.